Astazi, 2 noiembrie. O zi care incepe promitator. O zi ca oricare alta. Inca de la 7 dimineata telefoanele incep sa sune ca tampitele. De acum ma jur ca o sa pastrez doar cartela de Cosmote.
Nu trece nici o ora, ca deja totul in jurul meu incepe sa devina alb si negru. Sunt suparata pe el. Care el? Un el oarecare care de cateva zile imi face avansuri, ma cauta. Sunt suparata in acelasi timp si ca-mi acorda atentie, dar si ca nu mi-o acorda.
El:De ce esti asa?
EU:Cum asa?
El:Asa...molesita.
EU:Asa sunt eu. Daca nu iti convine cum sunt, plec.
El:Nu nu. Spune-mi ce ai.
EU:Nimic. Lasa-ma.
El:Hai spune, ca doar nu te mananc la pranz ca imi zici.
EU:Nu.Plec.PA.
Uneori sunt o nesuferita. Si-mi place ... pentru ca stiu ca la coltul urmator intotdeauna este altu' care ar vrea sa fie cu mine...si totusi...MA SIMT AL DRACU DE CIUDAT!(in sensul cel mai rau posibil)
Poate ca expresia fetei lu' Marius(am dat un nume fictiv) imi aminteste de EL. De EU si de EL. Si totusi...simt ca mi-e dor. Mult mai dor de EL.
----------------------------------------------------------------
Nu-mi place cand devin moale, slaba din punct de vedere emotional, amintirile la rascolesc pentru ca nu stiu cum sa le inchid la loc in inima...si ce nu-mi place la mine... nu am suportat niciodata schimbarea, dar sunt nevoita sa o accept.
P.S. i love you.
