miercuri, 2 noiembrie 2011

Ma doare.

Simt ca ma topesc pe zi ce trece. Simt ca nu mai imi gasesc locul. Simt ca explodez uneori de prea mult stres. Simt tot ceea ce nu vreau sa simt si imi este frica al dracu'.

Astazi, 2 noiembrie. O zi care incepe promitator. O zi ca oricare alta. Inca de la 7 dimineata telefoanele incep sa sune ca tampitele. De acum ma jur ca o sa pastrez doar cartela de Cosmote.
Nu trece nici o ora, ca deja totul in jurul meu incepe sa devina alb si negru. Sunt suparata pe el. Care el? Un el oarecare care de cateva zile imi face avansuri, ma cauta. Sunt suparata in acelasi timp si ca-mi acorda atentie, dar si ca nu mi-o acorda.

El:De ce esti asa?
EU:Cum asa?
El:Asa...molesita.
EU:Asa sunt eu. Daca nu iti convine cum sunt, plec.
El:Nu nu. Spune-mi ce ai.
EU:Nimic. Lasa-ma.
El:Hai spune, ca doar nu te mananc la pranz ca imi zici.
EU:Nu.Plec.PA.

Uneori sunt o nesuferita. Si-mi place ... pentru ca stiu ca la coltul urmator intotdeauna este altu' care ar vrea sa fie cu mine...si totusi...MA SIMT AL DRACU DE CIUDAT!(in sensul cel mai rau posibil)
Poate ca expresia fetei lu' Marius(am dat un nume fictiv) imi aminteste de EL. De EU si de EL. Si totusi...simt ca mi-e dor. Mult mai dor de EL.
----------------------------------------------------------------

Nu-mi place cand devin moale, slaba din punct de vedere emotional, amintirile la rascolesc pentru ca nu stiu cum sa le inchid la loc in inima...si ce nu-mi place la mine... nu am suportat niciodata schimbarea, dar sunt nevoita sa o accept.

P.S. i love you.

7 comentarii:

  1. Avantaj noi! Noi, daca ne face cineva avansuri, ne facem ca ploua. Fetele nu prea intrec masura la "avansuri". Dar eu tot nu inteleg. Te intorci la EL?

    RăspundețiȘtergere
  2. Stresul intr-adevar ar fi bine sa nu mai existe..dar uite ca exista, la fel ca 1 miliard de alte tampenii ..Insa avansurile, bucura-te girl de ele, ce-i cu flescaiala asta la tine ? Remember, it must be a sweet november :).

    RăspundețiȘtergere
  3. @Mihai, nu ma intorc la EL. Acel EL este acolo, undeva...

    @Pui de geniu, mersi pentru incurajare. Uneori mai am si eu momente cand "cad".

    RăspundețiȘtergere
  4. Amintirile mereu vor ramane acolo, indiferent cat vom vrea noi sa le ascundem si sa nu le mai lasam sa iasa la iveala.

    RăspundețiȘtergere
  5. Trceutul e ca o usa in prezent...vrei o deschizi si esti deja acolo..dar uneori vrei nu vrei se deschide singura...

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu cred ca esti nesuferita,doar vrei sa pari.

    RăspundețiȘtergere

Macar fi sincer daca tot te chinui sa scrii ceva.