O vad, ca o mireasa, pura, blanda, frumoasa..era EA. Dar atat de rece, palida, inerta, suparata si parca indurerata.
"O, tu zeita a tuturor viselor mele si lumina a pasiunilor mele. Ce faci tu acolo? Pe cine astepti? Pe mine? Am venit. Ma vezi? Te iubesc. Te-am iubit mereu. Dar nu ti-am spus-o. Acum iti spun ca te iubesc. Iti spun de o mie de ori. Dar ce rost mai au vorbele mele cand tu nu mai poti schita niciun gest? Ce rost mai are sa traiesc fara tine, o tu zeita a mea si a viselor mele?"
Au trecut doua secunde. Ma prabuesc la pamant ca o pasare care este impuscata de un vanator. Cad moarta. Este acolo. Intinsa pe pat, cu mainile incrucisate, cu ochii inchisi, cu un costum alb pe ea, pe care nu l-am vazut in viata mea.
" Mama mea, mamica mea, mamicuta mea!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Macar fi sincer daca tot te chinui sa scrii ceva.